Patru întrebări pentru o viață cu sens în epoca AI

Ce ne facem umani și ce face viața să merită trăită nu s-a schimbat. Dar întrebările care ne duc acolo sunt astăzi diferite.

Acest text este parte dintr-o serie destinată comunității abonaților Vast&Curious cu abonamente plătite.

Din aceeași serie despre relația cu inteligența artificială și rolul ei în viața noastră:

1. Aceste lucruri grele ne fac fericiți.

2. Mintea noastră în era AI. O conversație cu profesorul Mircea Miclea

3. Cum cultivăm calități pe care AI nu le poate avea.

---

„Raynbow Boys”. Ilustrație de Robert Ionuț Olaru.

„Aș vrea să am întrebări la care nu pot găsi răspunsul, mai degrabă decât răspunsuri care nu pot fi chestionate.” - Richard Feynman, The Pleasure of Finding Things Out

Ori de câte ori încerc să rezolv ceva, pornesc de la întrebări. Când mă gândesc la viitor și la viața noastră împreună cu tehnologia (pentru că nu e cale să trăim altfel în lume, și nu în afara ei), mă întreb ce avantaje competitive sunt esențiale. Ce e profund uman și nu trebuie delegat sau cedat sau lăsat să se atrofieze. Pe termen scurt, măcar, pentru că pe termen lung e imposibil de spus.

Când dau totul la o parte, îmi este greu să concep o viață bună fără autonomie și fără credința că sunt, într-o oarecare măsură, la cârma lucrurilor. Că nu sunt frunză în vânt, că am un cuvânt de spus și că am capacitatea de a acționa în direcția lucrurilor pe care mi le doresc. Că pot modela lumea din jur prin intenție și acțiune și îmi pot scrie destinul, ca să spun așa.

Psihologul Martin Seligman numește această relație cu lumea „agency”. De-a lungul istoriei, de la Aristotel până la gândirea modernă, apare peste tot drept atribut fundamental uman, drept instrument de progres, drept element esențial al libertății. Aristotel vorbește despre „praxis”, Immanuel Kant o numește autonomie, psihologul William James se referă la voință sau atenție.

Însă autonomia se află acum sub un asalt tăcut și perfid și o pierdem în numele confortului și ușurinței. Reacționăm mai mult și acționăm mai puțin deliberat. Algoritmii ne „sugerează” ce să urmărim și cum să ne petrecem timpul, AI ne dă răspunsul înainte să formulăm întrebarea, serviciile de livrare ne scutesc de interacțiunea directă cu lumea, hărțile ne spun pe unde să o luăm, triburile din care facem parte ne spun cum să gândim și o armată de „guru” și specialiști și „influenceri” ne arată cum să trăim și să muncim. Nu mai avem spațiu să gândim și, poate, nici dorința. E prea mută abundență de orice și asta ne zăpăcește capacitatea de a ști ce vrem.

Mă gândesc de mult timp la tema autonomiei și la cum să o păstrăm. Vă propun patru idei și întrebări mari care sunt, cred, esențiale și importante. Pe scurt și, în cele ce urmează, în detaliu:

1. Cine conduce pe cine și cine consumă pe cine? Despre a păstra controlul asupra alegerii și experienței personale.

2. Cine și cum alege ce este valoros și ce merită atenție? Despre gust ca ultim arbitru al încrederii și valorii.

3. Cum mă pregătesc pentru un viitor pe care nu-l pot cunoaște în avans? Despre a renunța la predicții și a gândi în termeni de poziție ideală.

4. Ce merită rezolvat și ce merită ignorat? Despre a înțelege ce probleme merită rezolvate, nu care este răspunsul corect.