O conversație esențială

Când oamenii încetează să se mai proiecteze într-un viitor comun dezirabil și să contribuie la el, societățile încep să se destrame

Icarus, Sorina Iuganu, Seneca

O coloană sonoră pentru newsletter-ul de azi: Paint It Black, Cello version.

Am avut recent o conversație cu o prietenă. Mi-a vorbit despre nevoia noastră de a avea o viziune pozitivă de viitor în tot acest talmeș-balmeș de austeritate, corupție, dezastre medicale și de alte feluri, crize. M-a pus pe gânduri. Ce se întâmplă când trăim într-un univers în care totul e negativ?

Am făcut ce fac de obicei - am început să formulez întrebări și ipoteze:

1. Care e conversația generală în care trăim?

2. Care e efectul ei asupra noastră și de ce e important?

3. Avem nevoie de un orizont la care să aspirăm? Ce se întâmplă când nu îl avem?

Suntem atât de prinși în moment, în mizele de zi cu zi, în următoarea știre care ne scandalizează, în următorul dezastru la care reacționăm, că nu mai avem răgazul să ridicăm puțin privirea și să ne întrebăm ce simțim și ce avem nevoie cu adevărat.

1. Care e conversația generală în care trăim?

Am avut curiozitatea - și reziliența mentală :) - de a p…